AFORISME

Sărutul

Un act sublim, o feerie,
Adesea c-un final nasol:
Când nu-i urmat de un viol,
Va preceda o căsnicie.

Să trăiţi bine!

Mesajul nu-i întâplător
Şi-n mare parte e perfid;
Urarea nu-i pentru popor,
Ci pentru propriul său partid.

Ajutor american

Tot aşteptând americanii
Cu mâna-ntinsă ca la chetă,
S-au bucurat nespus ţăranii,
Primind un scut antirachetă.

Mosul tocmai a plecat
Din indepartatul sat,
Sa ne-a duca noua, voua
Tot ce-n carte noi am scris.
Noaptea pe furis venea,
Langa gem se aseza,
Ca sa vada ce si cum
Alaturi de toti ai nostrii
Parinti, buni si fratiori
Cuminti am fost- au ba?
Si maine de dimineata
Sub bradul impodobit
Om gasi dupa rasplata
Cadoul mult dorit
Iata cateva din ele:
Intelegere, Bucurie, Imbratisare
Sanatate, Iubire, Roade, Prietenie

Bradul e impodobit, Mosul inca n-a sosit, Incepeti sa colindati, Si pe el sa-l asteptati. Va veni la fiecare, Cu cadouri si-o urare: Un Craciun plin de iubire, Sanatate, fericire, Mult noroc si impliniri Si ani plini de bucurii.

Un cerc de prieteni nu se face cu compasul…

Despre zambet

- Nu te-am văzut niciodată fără zâmbet - îmi spuse într-o zi un prieten pe un ton în care admiraţia avea toate însuşirile reproşului.
- Mi se pare firesc, i-am răspuns, nici dezbrăcată nu m-ai văzut niciodată.
- Vrei să spui că zâmbetul este pentru tine o haină - se miră el aproape acuzator.
- Vreau să spun că zâmbetul poate fi de foarte multe feluri şi poate îndeplini foarte multe funcţii - complexitatea unei personalităţi putând fi de altfel stabilită şi după lărgimea diapazonului de zâmbete de care dispune - iar una din aceste funcţii, cea mai neînsemnată, desigur, dar şi cea mai curentă, este aceea de a oferi celorlalţi o înfăţişare decentă, indiferent câtă suferinţă s-ar camufla dincolo de ea.
- Dar asta înseamnă a statuta nesinceritatea, a ridica ipocrizia la rang de virtute! - strigă, revoltat cu adevărat, amicul meu.
- Numai în măsura în care şi a fi civilizat înseamnă a fi ipocrit. Bineînţeles că în epoca de piatră totul trebuie să fi fost mai direct, cel ce suferea îşi răcnea probabil instinctele la gura peşterii, fără a-şi pune probleme de discreţie şi fără a se gândi la liniştea celorlalţi. Primitivul era desigur mai "sincer". Numai că mie răcnetul nu mi se pare o chestiune de sinceritate, ci una de voinţă şi de cultură.
- Bine, dar în felul acesta zâmbeşti oricui, duşmanilor ca şi prietenilor.
- Bineînţeles. Am considerat întotdeauna că a acorda salutul şi zâmbetul tău celor cu care nu eşti de acord, celor de care te despart idei şi credinţe este o dovadă - pe care ţi-o dai ţie însuţi în primul rând - că nu vrei să le bagi în cap, odată cu argumentele, şi un glonţ. De altfel, ţi-am spus că zâmbetele sunt de foarte multe feluri: a zâmbi unui duşman poate fi şi o sfidare, poate fi dovada pe care i-o arunci – cu cât mai elegant, cu atât mai usturător - că răul pe care ţi l-a făcut nu te-a atins. Mi s-a părut întotdeauna mai demn să nu acuz o lovitură, decât să ripostez la ea. Am preferat să nu lovesc, decât să mărturisesc că am fost lovită.
- Cu cât te ascult, cu atât trebuie să recunosc, mă convingi şi - ca să fiu sincer până la capăt - mă şi sperii puţin.
- De ce? Singurul fel de zâmbet pe care l-am dispreţuit şi nu l-am folosit niciodată a fost zâmbetul ofensiv, provocator.
- Oricum, de acum încolo va trebui să fiu mult mai atent la descifrarea zâmbetelor tale...
- Nu trebuie să exagerezi: cele mai multe dintre ele îmi sunt adresate mie - cu cât mi-e mai greu, cu atât am nevoie de mai multe argumente pentru a mă convinge că încă rezist

Cinci elemente universale ale vietii:

Pamant – poate propria ta identitate
Foc – nelinistea ta, zbaterea
Aer – avantul tau, visul
Apa – destinul, drumul, calea
Suflet – trairea, viata, compasiunea pentru cei bolnavi si suferinzi