Iti mai aduci aminte, doamna?
Era tarziu si era toamna,
Si frunzele se-nfiorau,
Si tremurau in vantul serii
Ca niste fluturi chinuiti,
Ca niste fluturi rataciti
Din tarile durerii.
Ti-aduci aminte iar de seara
Si-amurgu-acela violet,
Cand toamna si-acorda incet,
Pe frunza galbena, chitara?
Pe lac, ce-n luna s-argintase,
Incet o lebada trecea,
Si pata-i alba se pierdea
In seara care se lasase...
Si-atunci, doar inima si vise,
Ne-am dus ca lebada si noi,
Calcand nisipul plin de foi
Sub ceata care-l umezise.
Asa nascut, in plina toamna,
Amor ul meu ce-nmugurea
Sub foi ce toamna-ngalbenea...
Iti mai aduci aminte, doamna?