Eu te-am iubit...

A S Puskin

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
În suflet înca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu îti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita
Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit.

Cătelusul schiop

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia mă misc: top, top,
Râd când mă-ntalnesc copiii,
Si mă cheama "cuciu schiop".

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mă gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am să traiesc.

Si când mă gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea să stau cu dansii,
Să mă joc si să-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am să mor...

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea să-mi fie bun,
Si-as putea să-l musc odata
De picior, să mă razbun,

Dar il las asa, să vada
Raul, că un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.

La cumparaturi

Da-ti-mi, va rog, doua kilograme,
doua kilograme de suflet bun,
dar sa fie bun: sa pot face fapte bune.
Si as mai vrea o bucata,
doar o bucata de fericire,
daca se poate o prefer la pachet,
as vrea sa o pot consuma si mai tarziu.
Asa... vad ca mai aveti
ceva rosu expus acolo in vitrina.
Arata bine.
Ce este?..viata? Aha..
Pai as vrea vreo trei tone,
asa, pentru inceput.
Multumesc, a fost o placere sa cumpar
de la dumneavoastra.
Dar ce mi-ati pus aici
in pungile negre?
Ce e cu substanta asta
urat mirositoare?
Nu cred ca v-am cerut,
nu cred ca am platit pentru ea,
Cum...? e gratis...?
Si pot sa refuz...?
Nu...?
Chiar nu aveam nevoie,
chiar nu trebuia...Dar ce pot face,
ce poti face?
Moartea e inclusa
intr-un pachet gratuit,
un pachet obligatoriu.
Si nu poti spune:
"Nu, multumesc!"

Sfarsit

Am obosit sa mai tot lupt.
Am obosit sa eschivez.
Am obosit sa rad, sa cant.
Am obosit sa mai visez.
Asa cum norii vin mereu,
Asa cum iarna urla-un lup,
Asa e si-n sufletul meu...
Si-am obosit sa mai tot lupt.
As vrea sa pot sa rad mereu.
As vrea sa fie cum visez.
As vrea sa pot sa spun ce cred
C-am obosit sa eschivez!

1 MARTIE

Prin desisuri de padure
Frunze, ramuri, radacini
Soarele ivi sar iara,
Drum croindu-si crosetand

Si incet, prin neguri dese
El cu raze da drazdand
Spre a cordului padurii
Sa-l dezmurde el plapand

Si padurea intr-o zi
Nu putea a inflori,
Doar un semn ii arata
Soarelui ce o-ncalzea

Din zapada din nameti
Precum niste oameni beti
Isi facura loc in lume
Ghiocei, sa bucure o lume.

Aurelianbt, martie, 2004
Sper sa va bucurati de acest martisor, …….

eseu -1-

- Intre personal si accelerat m-am plimbat cu tramvaiul –

Ati vazut cumva un zid ridicat din ciment, sudoare, durere si sange?

( se aseamana cu o jertfa)

Eu Da.

Din popor se povesteste ca ziua sarbatori Arhanghelilor Mihail si Gavril este cea mai frumoasa a toamnei. Pot spune ca ziua de Sambata 08.11.2008 a fost pentru mine cea mai frumoasa zi a anului de pana acum. Nu am trait pana acum asteptand acea zi, dar speram sa o pot prelungi.

Asa cum a fost anuntat in data de 08.11.2008 la Cluj-Napoca s-a desfasurat un eveniment dedicate caderi zidului Berlinului. Pe data de 09.11.2008 implininde-se 19 ani. Cum in acest sfarsit de saptamana nu lucrez fiind in tura libera nu mi-a luat mult timp sa ma decid in a-mi petrece cateva clipe din viata luand parte la o ora de istorie in direct. Poate va intrebati de ce am ales ca si titlu de e-mail “ intre personal si accelerat m-am plimbat cu tramvaiul” pentru ca asa a fost. Am pornit din oraselul meu in jurul orei 16:30 cu un tren personal. In aproximativ 2 ore si jumatate am ajuns la Cluj. Si cu ajutorul trolebuzului 9 si a unei tinere (care stia de eveniment) am ajuns pe bl. Eroilor. Poate numele strazii nu are nimic de-a face cu ceea ce urma sa se desfasoare. Incepand cu ora 20 jurnalistul Cristian Ivanes n-a invitat sa urcam intr-un tramvai imaginar pentru a face un tur prin imagini in jurul zidului Berlinului. Si catinel am urcat unul cate unul si am pornit la drum. Nu stiu cum se face ca din cand in cand ne tot loveam de zid. Dar de fiecare data reuseam sa trecem prin el. Ma intreb unde erau soldatii ce il pazeau, probabil erau adormiti de magia noptii in care ne aflam. Poate nu am ales intamplator un tramvai ca mijloc de transport. Acesta nu are pneuri care sa se fi spart pentru ca la inceput “zidul” fusese un sul de sarma ghimpata, pe urma un gard; apoi tramvaiul are robustete pentru a trece prin gardul de boltari si caramida, apoi si prin cel de al doilea gard, pentru ca spre finalul acestei calaturi sa trebuiasca sa sparga placile de beton prefabricat. Si cine oare ar fi tras inspre noi? Doar eram impreuna cu membri din familiile lor, doar nu iti impusti fiintele iubite? Pe uni din cei ce urcasera la inceput in tramvai i-am pierdut pe drum nu le stiu numarul lor, dar au mai urcat pe parcurs formand un grup strans, puternic, pentru ca la final sa fie in urma tramvaiului o mare de lume alergand dupa noi pentru ai lua si pe ei sus. Cu o mare “dezamagire” a trebiut sa ii anuntam ca nu mai este nevoie sa urce in tramvai – zidul fusese daramat. Am apucat sa le spunem: SUNTE-TI LIBERI !!! ZIDUL A CAZUT !!! Un tramvai numit dorinta.

Sa ne bucuram astazi de gustul dulce al libertatii noastre. Sa privim inapoi dar sa avem ochii indreptata in fata.

Proiectia de fotografi a fost foarte bine realizata, comentata obiectiv fara a lasa loc de interpretari. Cadrul natural a amplificat senzatiile traite de cei adunati. Cred ca cel mai bine este sa vorbesti despre fapte si intamplari in cadrul cel mai apropiat in care acele lucruri s-au intamplat. Multumesc Cristian si invitatiilor tai pentru lectia de istorie la care am luat parte. Poate vor mai fi si altele.

Am apucat doar sa imi imbratisez capitanul de joi noaptea si am alergat spre gara pentru a-mi relua viata de aici din anii 2000. Ajuns in gara am luat acceleratul spre casa. Cea mai frumoasa zi de noiembrie a anului 2008.

Cele mai puternice ziduri se afla in noi – sa le spargem !

O viata instelata (: _ soarele te poate orbi_ :)
-un fel de premiu- echipajistul saptamanii -detalii pe site -www.echipajul.eu

Veronica Porumbacu

Vor trece ani

Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e causul palmei tale.
Vor trece ani. Si-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fata,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa ma satur niciodata.
Pe-acelasi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la fata.
Si-ntaia brazda-am sa-ti sarut
pe-obrazul insemnat de viata !
Dar daca, in aceeasi zi,
mi-ai da sa beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-as opri
tot la causul palmei tale.