- Intre personal si accelerat m-am plimbat cu tramvaiul –
Ati vazut cumva un zid ridicat din ciment, sudoare, durere si sange?
( se aseamana cu o jertfa)
Eu Da.
Din popor se povesteste ca ziua sarbatori Arhanghelilor Mihail si Gavril este cea mai frumoasa a toamnei. Pot spune ca ziua de Sambata 08.11.2008 a fost pentru mine cea mai frumoasa zi a anului de pana acum. Nu am trait pana acum asteptand acea zi, dar speram sa o pot prelungi.
Asa cum a fost anuntat in data de 08.11.2008 la Cluj-Napoca s-a desfasurat un eveniment dedicate caderi zidului Berlinului. Pe data de 09.11.2008 implininde-se 19 ani. Cum in acest sfarsit de saptamana nu lucrez fiind in tura libera nu mi-a luat mult timp sa ma decid in a-mi petrece cateva clipe din viata luand parte la o ora de istorie in direct. Poate va intrebati de ce am ales ca si titlu de e-mail “ intre personal si accelerat m-am plimbat cu tramvaiul” pentru ca asa a fost. Am pornit din oraselul meu in jurul orei 16:30 cu un tren personal. In aproximativ 2 ore si jumatate am ajuns la Cluj. Si cu ajutorul trolebuzului 9 si a unei tinere (care stia de eveniment) am ajuns pe bl. Eroilor. Poate numele strazii nu are nimic de-a face cu ceea ce urma sa se desfasoare. Incepand cu ora 20 jurnalistul Cristian Ivanes n-a invitat sa urcam intr-un tramvai imaginar pentru a face un tur prin imagini in jurul zidului Berlinului. Si catinel am urcat unul cate unul si am pornit la drum. Nu stiu cum se face ca din cand in cand ne tot loveam de zid. Dar de fiecare data reuseam sa trecem prin el. Ma intreb unde erau soldatii ce il pazeau, probabil erau adormiti de magia noptii in care ne aflam. Poate nu am ales intamplator un tramvai ca mijloc de transport. Acesta nu are pneuri care sa se fi spart pentru ca la inceput “zidul” fusese un sul de sarma ghimpata, pe urma un gard; apoi tramvaiul are robustete pentru a trece prin gardul de boltari si caramida, apoi si prin cel de al doilea gard, pentru ca spre finalul acestei calaturi sa trebuiasca sa sparga placile de beton prefabricat. Si cine oare ar fi tras inspre noi? Doar eram impreuna cu membri din familiile lor, doar nu iti impusti fiintele iubite? Pe uni din cei ce urcasera la inceput in tramvai i-am pierdut pe drum nu le stiu numarul lor, dar au mai urcat pe parcurs formand un grup strans, puternic, pentru ca la final sa fie in urma tramvaiului o mare de lume alergand dupa noi pentru ai lua si pe ei sus. Cu o mare “dezamagire” a trebiut sa ii anuntam ca nu mai este nevoie sa urce in tramvai – zidul fusese daramat. Am apucat sa le spunem: SUNTE-TI LIBERI !!! ZIDUL A CAZUT !!! Un tramvai numit dorinta.
Sa ne bucuram astazi de gustul dulce al libertatii noastre. Sa privim inapoi dar sa avem ochii indreptata in fata.
Proiectia de fotografi a fost foarte bine realizata, comentata obiectiv fara a lasa loc de interpretari. Cadrul natural a amplificat senzatiile traite de cei adunati. Cred ca cel mai bine este sa vorbesti despre fapte si intamplari in cadrul cel mai apropiat in care acele lucruri s-au intamplat. Multumesc Cristian si invitatiilor tai pentru lectia de istorie la care am luat parte. Poate vor mai fi si altele.
Am apucat doar sa imi imbratisez capitanul de joi noaptea si am alergat spre gara pentru a-mi relua viata de aici din anii 2000. Ajuns in gara am luat acceleratul spre casa. Cea mai frumoasa zi de noiembrie a anului 2008.
Cele mai puternice ziduri se afla in noi – sa le spargem !
O viata instelata (: _ soarele te poate orbi_ :)
-un fel de premiu- echipajistul saptamanii -detalii pe site -www.echipajul.eu
