luni, 8 februarie 2010

Cele zece porunci ale turismului pe munte

1. Să nu întreprinzi o ascensiune ce-ţi depăşeşte puterile. Tu trebuie să învingi muntele nu el pe tine.

2. Să pregăteşti cu de-amănuntul orice excursie fie ca vei merge singur, cu prietenii sau cu ghizii. Să nu uiţi că munţii sunt bogaţi în primejdii; cu prudenţă, inteligenţă, spirit de prevedere le poţi învinge.

3. Să nu uiţi în munţi că eşti o fiinţa civilizată. Bucuria şi puterea nu se confundă cu mitocănia, brutalitatea şi grosolănia.

4. Să nu profanezi peisajul pe care-l străbaţi şi să nu "împodobeşti" Natura cu cioburi de sticlă, hârtiuţe, cutii de conserve şi alte rămăşiţe.

5. Fii bun camarad! Dacă eşti conducător, evită să fii autoritar şi încăpăţânat, încrezut sau îngâmfat.

6. Respectă cabana tot aşa cum iţi respecţi propria ta casă. Ea ţi-a ieşit în drum ca să te apere. Nu o transforma în local de noapte, n-o pângări!

7. Nu fura! Nu fura altora nici liniştea, nici singurătatea ce-o caută, nici perspectiva. Nu fura nici florile, pe care Natura le-a creat pentru toată lumea. Să vezi în munte un paradis în care te-ai aşezat ca un nou Adam; ajută-l să-şi păstreze originalitatea şi sfinţenia.

8. Nu minţi, nu exagera, nu fi lăudăros! Chiar şi ascensiunea cea mai dificilă este puţin lucru faţă de alte realizări omeneşti. Respectă oamenii şi locurile, aminteşte-ţi mereu ca nu eşti decât un oaspete trecător pe acele meleaguri.

9. Apară onoarea asociaţiei tale şi nu numai a aceleia a cărei insignă o porţi, ci şi a acelei mari comunităţi care ţi-a făcut accesibilă lumea munţilor şi care serveşăe o mare idee, nu numai confortul tău.

10. Nu profana munţii prin mania recordurilor. Înţelege-le sufletul!
Luis Trenker ("Meine Berge")

duminică, 31 ianuarie 2010

URARE PENTRU GABY

o usoara adaptare a unor versuri...

Gabitza, Gabitza
Te-au nins florile de mar
Nu mai esti tu tinerica
Dar esti inca frumusica
Si-ti sta bine ca mamica
Cu trei fire albe-n par
Cu trei fire albe-n par

Pai sa-ti traiasca feciorul si fetita
Si sa ii vezi la casa lor
Si sa-ti traiasca si Badita
Si sa va vad cu nepotei... 2,3,.....4...
....................................
Ce vor creste mari odata
Mandri de maicuta lor
Mandri de bunica lor!

marți, 5 ianuarie 2010

CARTEA

Citesc!

"A fi citit" e o expresie, care are mai degraba un singur sens, acela ca persoana respectiva a citit mult, acel citit fiind definit de preferintele si necesitatiile societatii in care traieste respectivul care "este citit". Pentru mine cel putin, a fi citit nu inseamna obligatoriu, a fi destept (competent) sau om de mare caracter cu coloana vertebrala.
Tinerii din ziua de azi nu mai citesc. De câte ori nu aţi auzit această expresie? Personal, de foarte multe ori şi probabil că e adevărată într-o oarecare măsură. Poate sunt unii care nici măcar noţiunile elementare de cultură generală nu le au. De ce toată lumea se ocupă să îi critice pe ei şi îi uită pe cei care mai deschid o carte? Complicată întrebare, nu? Care este raportul dintre a “ fi citit “ si “- a nu fi citit”, cate carti sau ce carti fac diferenta .. poate am ratat cateva. Se intapla uneori sau deseori sa zarim persone care au deschise in fata lor cate o carte… intrebare: pe cati dintre acestia ia- ti intrebat ce carte citesc?…
Dacă citeşti o carte si dai sfat şi celui ce nu ştie să citească sau nu are timp, dacă scrii o scrisoare sau o poezie ca altul să se bucure atunci…ai câştigat timpul tău!
De ce citesc carti?
Pentru ca nimic altceva nu ma face sa intru atat de mult in pielea personajului: nici un film, nici macar un joc de aventuri facut cum trebuie. De asta citesc carti.
Suna aproape ciudat: toti citim, chiar daca numai subtitrarile de la filme sau bloguri si totusi, de ce citesc EU carti?
Cititul e o deprindere sănătoasă. E o formă de comunicare, învăţare, dezvoltare spirituală.
Iata o enumerare de verbe, care cred eu au o stransa legatura cu -“ a citi”
-a vedea, a sti, a auzi, a trai, a simti, a gandi, a zambi, a creea, a crede, a vindeca, a spera, a razbate, a cunoaste, a iubi, a ura, a imbogati , a fi fericit, a respira
….
Asi mai avea ceva de intrbat:
- “Cum este să scrii o carte?”
- “Cine poate să scrie o carte?”